Dil ID: 6
Dil Adı: turkish
Dil Kodu: tr1tayfun Zanussi Markası'nın Ürünleri
Dünyanın En Büyük
Elektronik Bilgi Kütüphanesi



www.viata‑libera.ro
Via
spirituală
[
C
r e d i n ţ ă
Vineri, 23 Februarie 2007
8
v i a ţ a l i b e r ă
Maria Stanciu
marias@viata‑libera.ro
Pagină realizată de
Icoana...
Un alt discurs
Duminica Ortodoxiei
este sărbătoare de suet
şi pentru elevii Liceului
de Artă „Dimitrie Cuclin”
din Galaţi. Instituţie care
a dat dintotdeauna şi
vârfuri. Între tinerele
care s‑au întors acasă cu
Premiul I de la Concursul
Naţional „Icoana din su‑
etul copilului”, ediţiile
din anii din urmă, sunt:
Ionela Chirciu, Medeea
Nămoloşanu şi Roxana
Ciucalău, toate acum
eleve în clasa a XII‑a. În
programa liceului, de
spre Arta Sacră se înva‑
ţă timp de doar câteva
ore, care se epuizează
în două săptămâni. Însă,
pentru cele trei tinere,
icoana e ceva în plus….
„Icoana este o formă
de a în comuniune cu
Dumnezeu, ne‑a spus
Medeea. Sunt colegi
care nu s‑au aplecat asu‑
pra acestei tehnici, dar
nu pot spune că au ceva
cu icoana, că se simt
agresaţi. Sub Soarele
Dreptăţii, cum mai este
numit în imnograa
bizantină Mântuitorul,
este loc pentru toţi. Este
loc pentru toate formele
de manifestare a artei.
Important este însă ca,
pictor ind, prin artă
poţi să transmiţi acea
emoţie dătătoare de via
ţă, să zideşti”.
„Pentru mine, icoa‑
na este un alt discurs,
a adăugat Roxana
Ciucalău. Pe parcursul
liceului, am participat
la taberele de pictură
bizantină organizate la
Călimăneşti Căciulata.
Icoana îmi impune un
alt mod de lucru. Este
o rupere totală de tot
ceea ce înseamnă coti‑
dian….
Pomenirea
morţilor
În prima sâmbătă din
Postul Mare şi până în
cea dinaintea Duminicii
Floriilor, inclusiv în Joia
Mare, creştinii îşi pome
nesc morţii. Rugăciunea,
prescura, coliva, vinul
sunt aduse jert în
amintirea celor dragi
care au plecat din lumea
cu dor în cea fără dor.
Între ucenici, la Seminarul
Teologic, am întâlnit şi dascăli,
dar şi o fostă elevă a Liceului de
Artă, acum masterand în anul II,
la universitatea bucureşteană,
domnişoara Adriana Chebac.
Specializată în Arta Sacră şi
„poate singura reprezentantă
strălucită a generaţiei ei”, susţine
doamna profesoară Negoescu,
deunăzi, Adriana făcea o lec
ţie demonstrativă cu elevii
Seminarului. Bucuria dascălului
este mare atunci când ştie
drumul unui ucenic a fost des‑
chis şi de el… Profesoară de Artă
Monumentală şi plastician, dis‑
tinsa doamnă Liliana Negoescu
ne‑a mărturisit… La Seminarul
Teologic, pregătesc elevii de trei
ani, iar întâlnirea cu Arta Sacră
mi‑a dat un plus de energie.
Aici, preocuparea centrală este
cea de a‑i învăţa pe tineri
sească acel limbaj artistic pen
tru a reda lumina şi frumuseţea
divină din icoană. Este o pers‑
pectivă deosebită şi, după mine,
pictorul de icoană este cel care
atinge idealul. E adevărat, auzim
adeseori spunându‑se a picta
icoană nu e lucru mare. Depinde
la ce nivel facem referire. Icoana
poate  un exerciţiu pentru orice
credincios atras de această artă.
Dar, cel care pictează cu har este
un ziditor de sueteŞi întoc
mai ca în Evanghelie şi aici, sunt
mulţi chemaţi, dar puţini aleşi
Şi pe doamna profesoară
Gabriela Georgescu am întâlnit‑o
printre seminarişti, dând ultime
le sfaturi copiilor care se vor pre‑
zenta la Duminica Ortodoxiei.
Este absolventă a Universităţii
de Arte şi pre la Liceul de
Ar„Dimitrie Cuclin” din Galaţi,
cursul de Ar Monumentală
Restaurare. „În puţinii ani de
pregătire la Seminar, am obser‑
vat o creştere calitativă în rândul
elevilor de la clasa de Patrimoniu,
ne‑a spus dânsa. Spre deosebire
de primul an, când am pus în‑
ceput acestei specializări, pot
spune că se obser o evoluţie
în tehnica picturii bizantine şi
în cea a restaurării. În plus, cei
mici au acum modelul semina‑
riştilor de la clasele mai mari;
este un câştig pentru tinerii care
şi‑au ales acest drum, pot îmbi
na armonios binele cu frumosul.
Icoana este mai mult decât o lu‑
crare laică. Din punct de vedere
plastic, lucrarea laică păleşte în
faţa unei icoane realizată în fru‑
mosul stil bizantin. Icoana este
expresia armoniei cu modelul
spaţial; pare un paradox, dar, în
artă, din contrarii rezultă binele
şi frumosul….
Foto: Vasile Caburgan
- Preacucernice părinte
Constantin Picoş, activitatea
din preajma Arhiereului locu-
lui, Vlădica Chesarie Păunescu,
i-a determinat pe cei de la
Securitate creaaţi pu-
tea un posibil informator.
Vă rugăm, să ne spuneţi cum
decurgeau acele nedorite în-
tâlniri?
În anul 1943, am absolvit
Facultatea de Teologie de la
Cernăuţi, iar până în 1945 am lu
crat la Bălţi. Din 1945, am venit
la Galaţi unde am devenit secre
tarul Episcopiei Dunării de Jos,
misiune pe care am îndeplinit‑o
până în anul 1952, când am fost
trimis slujesc la Altarul „Sntei
Soa din Galaţi. Întâlnirile mele
cu cei de la Securitate au început
în 1950, iar audierile aveau un sin
gur scop; acela de a intimida,
de a hărţui, de a determi
na să devin informator.
- Ce informaţii îi interesau?
Eu ind secretarul Episcopiei
Dunării de Jos în vremea Vlădicăi
Chesarie Păunescu, mi‑au suge‑
rat dau informaţii despre cine
vine la Arhiereu, ce se discută la
conferinţele preoţeşti, ce se în
tâmplă atunci când vin oamenii
în audienţă. Am refuzat catego
Campania „Fraţi pentru fraţi
2 la sută pentru viitorul unui copil
Pentru a da o şansă copiilor singuri, chemăm la milostenie. Nu
trebuie faceţi nimic altceva decât donaţi cei 2 la sută din impozi
tul anual, în contul Aşezământului Filantropic Sf. Vasile cel Mare” din
Galaţi, aat în grija Centrului Episcopal al Dunării de Jos. Oricum te nu‑
meşti, orice faci, o şansă unui copil, înscriindu‑te în proiectul nostru!
Codul de identicare scală este 11834770, iar codul bancar (IBAN) RO
92 RNCB 0141 00328 8264 0001.
A devenit tradiţie ca în
Duminica Ortodoxiei, prima
din Postul Mare, Catedrala
Episcopală să e plină de ti
neri‑iconari. Este sărbătoare sta‑
tornicită de ani buni, prin grija
Arhiereului de la Dunărea de Jos
Prea Snţitul Dr. Casian Crăciun.
Punctul de plecare este ziua de
11 martie 843 când a fost restabi‑
lit cultul Sntelor Icoane. Ineditul
sărbătorii constă în aceea că, în
prima duminică din Postul Mare,
Liturghia este săvârşită nu numai
în prezenţa Snţilor din fresca
bisericii, ci şi a chipurilor divine
din icoanele realizate de elevii li‑
ceelor de artă din Galaţi, Brăila şi
Tecuci. Bineînţeles, nu lipsesc de
la această Sărbătoare, ce respiră
frumuseţea Dreptei credinţe, ele
vii Seminarului Teologic Sfântul
Apostol Andrei” din Galaţi.
Culisele sărbătorii
Am surprins câte ceva din cu‑
lisele pregătirilor la atelierul de
pictură al Seminarului gălăţean.
Acolo unde tinerii de la clasele
de Patrimoniu învaţă arta de a
reda frumuseţea şi lumina din
ochii snţilor, îndrumaţi ind de
părintele director Costel Bulgaru,
dar şi de cele trei profesoare de
Istoria Artei Bizantine: doam
na Liliana Negoescu, doamna
Gabriela Georgescu şi doamna
Rodica Dănăilă. Şevaletul, pene
lul, pensula, lemnul îmbrăcat în
chip de icoană sunt indispensa‑
bile oricărui pictor. Fiecare tânăr
purta un dialog cu Sfântul din
propria icoană. De pildă, Cornel
Coman (anul IV) făcea ultime
le retuşuri la icoana „Snţilor
Împăraţi Constantin şi Mama Sa
Elena”; Ştefan Pintilie, acelaşi an,
mângâia în culoare chipuri în
gereşti; Marian Dolea (anul IV)
aşeza chipul Sfântului Apostol
Andrei, iar Bogdan Verdeş (anul
V) reda privirea interioară a ochi‑
lor Mântuitorului. Snţi călăuzi
tori care îi va însoţi la Liturghia
arhierească din Duminica
Ortodoxiei.
Alegere
Între seminarişti şi tânărul
Daniel Enache, clasa a XII‑a,
Patrimoniu, câştigătorul mai
multor premii la concursuri‑
le de icoană bizantină. Alegea
lui sau poate a Celui de Sus s‑a
produs în clasa a IX‑a, când elev
ind la Liceul de Ar s‑a ho
tărât să se îndrepte către clasa
de Patrimoniu a Seminarului
Teologic gălăţean. „La liceu se
făceau picturi abstracte şi, per‑
sonal, am simţit drumul meu
este către Arta Sacră, ne mărtu‑
risea Daniel. Fără să u greşit în‑
ţeles, am considerat că vocaţia
mea poate mai bine împlinită
pictând chipuri de icoană. Aici,
cu sprijinul doamnei profesoare
Liliana Negoescu, profesoară la
Liceul de Ar«Dimitrie Cuclin»,
am aprofundat mai mult stilul
Gândurile
unui tânar
despre
Canonul
Sfântului Andrei
Criteanul
Începând de luni am in‑
trat întro perioadă impor‑
tantă a anului bisericesc,
cea a Postului Paştelui,
care este caracterizată
printr‑o serie de canoane,
cântări bisericeşti com
puse de Sfântul Andrei
Criteanul ‑ un sfânt care
a trăit în secolul al VII‑lea.
Primele patru zile ale călă‑
toriei noastre spre Înviere
au fost pline de cântări
bizantine. Nelipsiţi din
Catedrala Episcopală a
Dunării de Jos, de la aceste
minunate slujbe, sunt tine
rii seminarişti care, alături
de Arhiereul locului, diri‑
jează, prin cântările lor, su‑
etele credincioşilor spre
înălţimea lui Dumnezeu.
Canonul Sfântului Andrei
Criteanul în care tema
principală este pocăinţa
suetului este de o re
zonanţă aleasă, cuvintele
pătrund adânc în suetele
credincioşilor, făcându‑le
vibreze în acordul muzi‑
cii lui Dumnezeu.
Atmosfera apofantică
este realizată prin lipsa
luminii articiale, singura
sursa de lumină venind de
la lumânări, la fel ca în ve
chime; făclia şi candelele
reale şi spirituale se aprind
acum în suetul ecărui
creştin. Cuvintele calde,
cântate lent învăluie sue
tele rănite de păcatele pe
care zilnic le facem, îndem‑
nându‑ne pe calea pocăin‑
ţei la o viaţă mai bună, mai
dreaptă, mai creştinească.
Pentru unii dintre se
minarişti a fost o noutate,
pentru alţii nu, dar toţi au
înţeles necesitatea acestui
canon, simţind conştien
tizarea păcatelor lor şi ne
voia de post, de curăţare
interioară. În primele patru
zile ale postului, predomi
spiritul de rugăciune
care ne uneşte pe toţi în
rugăciunea adevărată a
inimi guvernate de min
te
şi îndreptată pe calea
adevărului şi a mântui‑
rii. A încolţit în inima
ecăruia dorinţa de a face
bine, de a mai bun şi de
a urma modelului nostru
Mântuitorul şi Domnul
nostru Iisus Hristos.
Slujbei de o expresi‑
vitate rară i s‑au adău‑
gat şi alesele cuvinte ale
Prea Snţitului Părinte Dr.
Casian ‑ Episcop al Dunării
de Jos; cuvinte care i‑au
hrănit spiritual, prin fru‑
museţea lor, pe credin
cioşii veniţi la rugăciune.
Cea mai frecventă cerere
rostită de ecare creş‑
tin a fost Miluieşte‑mă,
Dumnezeule, miluieş‑
te‑mă!”
Dragoş Vetrescu
[ Discuţie cu părintele Constantin Picoş
Mărturii despre trecut (III)
Propaganda lui Dumnezeu
ric, motivând eu nu particip
la discuţiile Ierarhului. Mi‑au ce
rut provoc anumite discuţii,
atunci când văd se adună mai
mulţi preoţi la un loc. Am spus
nu pot fac acest lucru, pen
tru ind secretarul Episcopiei,
era clar în ochii tuturor „eram
omul Episcopului”. Au insistat
folosesc de taina mărturisirii,
şi atunci le‑am spus eu, ind
secretar eparhial şi având muncă
administrativă, nu slujesc la Altar
şi nici nu pot spovedi.
- Ce vocabular foloseau în
timpul anchetei?
‑ Erau paşnici la început, dar
când vedeau nu cedez îmi
puneau pistolul la tâmplă şi în‑
cepeau să înjure de toate
cele snte: de Dumnezeu, de
Hristos, de Biserică, de Paşti, de
toţi snţii. Anchetatorul o ţinea
aşa zece‑cincisprezece minute…
Înjurăturile scârbeau, pur
şi simplu, îmi venea să‑l strâng
de gât. Când înjurăturile lui vul
gare nu aveau efectul scontat,
îmi punea iar pistolul la tâmplă,
ameninţându‑mă că împuşcă.
„Împuşcă‑mă!”, i‑am spus. Nu va
plânge nimeni după un preot îm
puşcatO să‑l dai dispărut aşa
se procedează şi gata…. Odată,
individul îşi ieşise din minţi şi m‑a
trimis într‑un birou alăturat. „Ce
fac eu cu acesta?, l‑am între‑
bat atunci pe Dumnezeu…
- Şi, Dumnezeu a răspuns?
Când m‑a chemat iar în ca
mera de audienţă, Dumnezeu
m‑a luminat. „Îmi daţi voie
spun şi eu ceva?, am între
bat. Da!”, a răspuns. După ce
am adăugat că nu ştiu cum să mă
adresez, cu domn sau tovarăş,
am îndrăznit: „Domnule căpitan,
prin înjurăturile dumneavoastră
faceţi mai multă propagandă bi
sericii, decât face eu la Altar, în
Biserică…, am spus. A făcut ochii
mari şi m‑a întrebat: „Cum?!” „Din
moment ce dumneata mă înjuri
de Dumnezeu, recunoaşteţi în
mod direct că El există; că Hristos
într‑adevăr este; Biserica este o
comunitate de oameni, o institu‑
ţie care nu‑i de ieri, de azi, ci de
două mii de ani….
- Care a fost reacţia căpita-
nului?
Căpitanul a tăcut, a plecat şi
a venit în loc şeful lui, un colonel.
Cu aceleaşi metode a început şi
acesta. Mi‑a pus în faţă o hârtie
şi m‑a întrebat: Dai declaraţie?”
„Da”, am răspuns. Când ajungea
la întrebarea Ai fost în mişca‑
rea legionară?”, venea răspunsul
meu: Nu!” Cred acestea au
fost cele mai grele încercări pe
care Dumnezeu le‑a îngăduit în
tre anii 1950 şi 1956, timp în care
am fost hărţuit de Securitate.
- Oamenii din popor obiş-
nuiesc atribuie, adeseori,
pedeapsa, răul, lui Dumnezeu.
Este Dumnezeu Cel care ne pe-
depseşte?
Dumnezeu este autorul bine‑
lui. El doar îngăduie, dar nu face
rău… (va urma)
Binele şi frumosul...
Prima din Postul Mare ‑ Duminica Ortodoxiei
Icoana
din sufletul copilului
canonic şi încerc îl perfecţio
nez continuu. Caut întotdeauna
să lucrez după icoane vechi pen
tru au o altă încărcătură spiri‑
tuală. Frumuseţea divină pentru
a  redată cum se cuvine are
nevoie de har, de rugăciune şi
de multă dăruire, de dragoste. În
fond, cred că orice ai face, dacă
nu aşezi puţină dragoste nu re
uşeşti mare lucru…
Binecuvântarea Patriarhului
Semn Daniel nu a făcut o
alegere sub imboldul vreunui
interes pecuniar, sunt rezulta
tele lui din toţi aceşti ani de se
minarist. Ani în care, îndrumat
de doamna profesoară Liliana
Negoescu, a obţinut rezultate
deosebite. Practic nu a fost con‑
curs de pictură bizantină la care
participat şi de la care nu
se întors cu un premiu. De la
cel mai recent concurs Icoana
din suetul copilului”, organi
zat în anul 2006 de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi Patriarhia
Ortodoxă Română, a revenit aca‑
cu premiul I. Recunoaşterea
muncii lui a fost însoţită ‑ atât
pentru Daniel, cât şi pentru co‑
legii lui din Galaţi, Brăila, Tecuci
– nu numai de binecuvântarea
Arhiereului de la Dunărea de Jos
Prea Snţitul Părinte Casian,
dar şi de cea a Prea Fericitului
Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române. Şi atâta vre
me cât smerenia şi rugăciunea
sunt nelipsite, iar „un rezultat
bun obligă”, ne face înţelegem
lumina din ochii Mântuitorului
şi ai Snţilor Săi nu se va stinge
niciodată.
Dascăli şi ucenici
Ziditorii de suflete
Desigur, cei care nu‑şi găsesc
drumul în pictura bizantină îşi
vor găsi un rost în activitatea de
restaurare. Este o mare arîn a
şti să ocroteşti, pui în valoa
re, conservi o ope de artă.
Orice lucrare de ar închide în
sine o valoare spirituală şi cine
nu ştie să o respecte, o con‑
serve, înseamnă duce lipsa
unor calităţi esenţiale, respectul
şi dragostea faţă de această dis‑
ciplină…
La Seminar, doamna Liliana
Negoescu a reuşit ca împreună
cu seminariştii să aşeze în teh
nica „fresco” frumoasa icoană a
Învierii Domnului, pe un perete
dintro clasă. A pictat cu elevii de
la cele două clase (a X‑a şi a XI‑a)
de Patrimoniu şi ecare ucenic a
pus un pic de culoare, un dram
de dragoste. Terminată, lucrarea
este o adevărată icoană realiza‑
după toate canoanele picturii
bizantine.
Daniel Enache, seminarist gălăţean, primind binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist
Doamna profesoară Liliana Negoescu, fosta elevă Adriana Chebac, în faţa şevaletului
şi seminariştii gălăţeni la o lecţie demonstrativă
Adevărata icoană a Învierii
Duminică, după Sfânta Liturghie, elevii premiaţi la concursurile
de icoană se vor întâlni cu arhiereul de la Dunărea de Jos la Palatul
Episcopal Muzeul de Ar Vizuală. Aici va avea loc o expoziţie ‑
Adevărata icoană a Învierii unde vor expune copiii de la cluburile
din Tecuci şi Brăila, elevii liceelor de artă din Galaţi şi Brăila şi semina‑
riştii gălăţeni. Întâlnirea va avea loc la ora 12,30 şi va urmată de un
concert susţinut de Camerata Juventus şi Corul Seminarului „Sfântul
Apostol Andrei” din Galaţi.
ARHIVA "V.L."