www.viata‑libera.ro
Viaþa
spirituală
[
C
r e d i n ţ ă
Vineri, 23 Februarie 2007
8
v i a ţ a l i b e r ă
Maria Stanciu
marias@viata‑libera.ro
Pagină realizată de
Icoana...
Un alt discurs
Duminica Ortodoxiei
este sărbătoare de suet
şi pentru elevii Liceului
de Artă „Dimitrie Cuclin”
din Galaţi. Instituţie care
a dat dintotdeauna şi
vârfuri. Între tinerele
care s‑au întors acasă cu
Premiul I de la Concursul
Naţional „Icoana din su‑
etul copilului”, ediţiile
din anii din urmă, sunt:
Ionela Chirciu, Medeea
Nămoloşanu şi Roxana
Ciucalău, toate acum
eleve în clasa a XII‑a. În
programa liceului, de‑
spre Arta Sacră se înva‑
ţă timp de doar câteva
ore, care se epuizează
în două săptămâni. Însă,
pentru cele trei tinere,
icoana e ceva în plus….
„Icoana este o formă
de a în comuniune cu
Dumnezeu, ne‑a spus
Medeea. Sunt colegi
care nu s‑au aplecat asu‑
pra acestei tehnici, dar
nu pot spune că au ceva
cu icoana, că se simt
agresaţi. Sub Soarele
Dreptăţii, cum mai este
numit în imnograa
bizantină Mântuitorul,
este loc pentru toţi. Este
loc pentru toate formele
de manifestare a artei.
Important este însă ca,
pictor ind, prin artă
să poţi să transmiţi acea
emoţie dătătoare de via‑
ţă, să zideşti”.
„Pentru mine, icoa‑
na este un alt discurs,
a adăugat Roxana
Ciucalău. Pe parcursul
liceului, am participat
la taberele de pictură
bizantină organizate la
Călimăneşti – Căciulata.
Icoana îmi impune un
alt mod de lucru. Este
o rupere totală de tot
ceea ce înseamnă coti‑
dian…”.
Pomenirea
morţilor
În prima sâmbătă din
Postul Mare şi până în
cea dinaintea Duminicii
Floriilor, inclusiv în Joia
Mare, creştinii îşi pome‑
nesc morţii. Rugăciunea,
prescura, coliva, vinul
sunt aduse jertfă în
amintirea celor dragi
care au plecat din lumea
cu dor în cea fără dor.
Între ucenici, la Seminarul
Teologic, am întâlnit şi dascăli,
dar şi o fostă elevă a Liceului de
Artă, acum masterand în anul II,
la universitatea bucureşteană,
domnişoara Adriana Chebac.
Specializată în Arta Sacră şi
„poate singura reprezentantă
strălucită a generaţiei ei”, susţine
doamna profesoară Negoescu,
deunăzi, Adriana făcea o lec‑
ţie demonstrativă cu elevii
Seminarului. Bucuria dascălului
este mare atunci când ştie că
drumul unui ucenic a fost des‑
chis şi de el… Profesoară de Artă
Monumentală şi plastician, dis‑
tinsa doamnă Liliana Negoescu
ne‑a mărturisit… „La Seminarul
Teologic, pregătesc elevii de trei
ani, iar întâlnirea cu Arta Sacră
mi‑a dat un plus de energie.
Aici, preocuparea centrală este
cea de a‑i învăţa pe tineri să gă‑
sească acel limbaj artistic pen‑
tru a reda lumina şi frumuseţea
divină din icoană. Este o pers‑
pectivă deosebită şi, după mine,
pictorul de icoană este cel care
atinge idealul. E adevărat, auzim
adeseori spunându‑se că a picta
icoană nu e lucru mare. Depinde
la ce nivel facem referire. Icoana
poate un exerciţiu pentru orice
credincios atras de această artă.
Dar, cel care pictează cu har este
un ziditor de suete… Şi întoc‑
mai ca în Evanghelie şi aici, sunt
mulţi chemaţi, dar puţini aleşi…
Şi pe doamna profesoară
Gabriela Georgescu am întâlnit‑o
printre seminarişti, dând ultime‑
le sfaturi copiilor care se vor pre‑
zenta la Duminica Ortodoxiei.
Este absolventă a Universităţii
de Arte şi predă la Liceul de
Artă „Dimitrie Cuclin” din Galaţi,
cursul de Artă Monumentală
‑ Restaurare. „În puţinii ani de
pregătire la Seminar, am obser‑
vat o creştere calitativă în rândul
elevilor de la clasa de Patrimoniu,
ne‑a spus dânsa. Spre deosebire
de primul an, când am pus în‑
ceput acestei specializări, pot
spune că se observă o evoluţie
în tehnica picturii bizantine şi
în cea a restaurării. În plus, cei
mici au acum modelul semina‑
riştilor de la clasele mai mari;
este un câştig pentru tinerii care
şi‑au ales acest drum, pot îmbi‑
na armonios binele cu frumosul.
Icoana este mai mult decât o lu‑
crare laică. Din punct de vedere
plastic, lucrarea laică păleşte în
faţa unei icoane realizată în fru‑
mosul stil bizantin. Icoana este
expresia armoniei cu modelul
spaţial; pare un paradox, dar, în
artă, din contrarii rezultă binele
şi frumosul…”.
Foto: Vasile Caburgan
- Preacucernice părinte
Constantin Picoş, activitatea
din preajma Arhiereului locu-
lui, Vlădica Chesarie Păunescu,
i-a determinat pe cei de la
Securitate să creadă că aţi pu-
tea un posibil informator.
Vă rugăm, să ne spuneţi cum
decurgeau acele nedorite în-
tâlniri?
‑ În anul 1943, am absolvit
Facultatea de Teologie de la
Cernăuţi, iar până în 1945 am lu‑
crat la Bălţi. Din 1945, am venit
la Galaţi unde am devenit secre‑
tarul Episcopiei Dunării de Jos,
misiune pe care am îndeplinit‑o
până în anul 1952, când am fost
trimis să slujesc la Altarul „Sntei
Soa” din Galaţi. Întâlnirile mele
cu cei de la Securitate au început
în 1950, iar audierile aveau un sin‑
gur scop; acela de a mă intimida,
de a mă hărţui, de a mă determi‑
na să devin informator.
- Ce informaţii îi interesau?
‑ Eu ind secretarul Episcopiei
Dunării de Jos în vremea Vlădicăi
Chesarie Păunescu, mi‑au suge‑
rat să dau informaţii despre cine
vine la Arhiereu, ce se discută la
conferinţele preoţeşti, ce se în‑
tâmplă atunci când vin oamenii
în audienţă. Am refuzat catego‑
Campania „Fraţi pentru fraţi”
2 la sută pentru viitorul unui copil
Pentru a da o şansă copiilor singuri, vă chemăm la milostenie. Nu
trebuie să faceţi nimic altceva decât să donaţi cei 2 la sută din impozi‑
tul anual, în contul Aşezământului Filantropic „Sf. Vasile cel Mare” din
Galaţi, aat în grija Centrului Episcopal al Dunării de Jos. Oricum te nu‑
meşti, orice faci, dă o şansă unui copil, înscriindu‑te în proiectul nostru!
Codul de identicare scală este 11834770, iar codul bancar (IBAN) RO
92 RNCB 0141 00328 8264 0001.
A devenit tradiţie ca în
Duminica Ortodoxiei, prima
din Postul Mare, Catedrala
Episcopală să e plină de ti‑
neri‑iconari. Este sărbătoare sta‑
tornicită de ani buni, prin grija
Arhiereului de la Dunărea de Jos
‑ Prea Snţitul Dr. Casian Crăciun.
Punctul de plecare este ziua de
11 martie 843 când a fost restabi‑
lit cultul Sntelor Icoane. Ineditul
sărbătorii constă în aceea că, în
prima duminică din Postul Mare,
Liturghia este săvârşită nu numai
în prezenţa Snţilor din fresca
bisericii, ci şi a chipurilor divine
din icoanele realizate de elevii li‑
ceelor de artă din Galaţi, Brăila şi
Tecuci. Bineînţeles, nu lipsesc de
la această Sărbătoare, ce respiră
frumuseţea Dreptei credinţe, ele‑
vii Seminarului Teologic „Sfântul
Apostol Andrei” din Galaţi.
Culisele sărbătorii
Am surprins câte ceva din cu‑
lisele pregătirilor la atelierul de
pictură al Seminarului gălăţean.
Acolo unde tinerii de la clasele
de Patrimoniu învaţă arta de a
reda frumuseţea şi lumina din
ochii snţilor, îndrumaţi ind de
părintele director Costel Bulgaru,
dar şi de cele trei profesoare de
Istoria Artei Bizantine: doam‑
na Liliana Negoescu, doamna
Gabriela Georgescu şi doamna
Rodica Dănăilă. Şevaletul, pene‑
lul, pensula, lemnul îmbrăcat în
chip de icoană sunt indispensa‑
bile oricărui pictor. Fiecare tânăr
purta un dialog cu Sfântul din
propria icoană. De pildă, Cornel
Coman (anul IV) făcea ultime‑
le retuşuri la icoana „Snţilor
Împăraţi Constantin şi Mama Sa
Elena”; Ştefan Pintilie, acelaşi an,
mângâia în culoare chipuri în‑
gereşti; Marian Dolea (anul IV)
aşeza chipul Sfântului Apostol
Andrei, iar Bogdan Verdeş (anul
V) reda privirea interioară a ochi‑
lor Mântuitorului. Snţi călăuzi‑
tori care îi va însoţi la Liturghia
arhierească din Duminica
Ortodoxiei.
Alegere
Între seminarişti şi tânărul
Daniel Enache, clasa a XII‑a,
Patrimoniu, câştigătorul mai
multor premii la concursuri‑
le de icoană bizantină. Alegea
lui sau poate a Celui de Sus s‑a
produs în clasa a IX‑a, când elev
ind la Liceul de Artă s‑a ho‑
tărât să se îndrepte către clasa
de Patrimoniu a Seminarului
Teologic gălăţean. „La liceu se
făceau picturi abstracte şi, per‑
sonal, am simţit că drumul meu
este către Arta Sacră, ne mărtu‑
risea Daniel. Fără să u greşit în‑
ţeles, am considerat că vocaţia
mea poate mai bine împlinită
pictând chipuri de icoană. Aici,
cu sprijinul doamnei profesoare
Liliana Negoescu, profesoară la
Liceul de Artă «Dimitrie Cuclin»,
am aprofundat mai mult stilul
Gândurile
unui tânar
despre
Canonul
Sfântului Andrei
Criteanul
Începând de luni am in‑
trat într‑o perioadă impor‑
tantă a anului bisericesc,
cea a Postului Paştelui,
care este caracterizată
printr‑o serie de canoane,
cântări bisericeşti com‑
puse de Sfântul Andrei
Criteanul ‑ un sfânt care
a trăit în secolul al VII‑lea.
Primele patru zile ale călă‑
toriei noastre spre Înviere
au fost pline de cântări
bizantine. Nelipsiţi din
Catedrala Episcopală a
Dunării de Jos, de la aceste
minunate slujbe, sunt tine‑
rii seminarişti care, alături
de Arhiereul locului, diri‑
jează, prin cântările lor, su‑
etele credincioşilor spre
înălţimea lui Dumnezeu.
Canonul Sfântului Andrei
Criteanul ‑ în care tema
principală este pocăinţa
suetului ‑ este de o re‑
zonanţă aleasă, cuvintele
pătrund adânc în suetele
credincioşilor, făcându‑le
să vibreze în acordul muzi‑
cii lui Dumnezeu.
Atmosfera apofantică
este realizată prin lipsa
luminii articiale, singura
sursa de lumină venind de
la lumânări, la fel ca în ve‑
chime; făclia şi candelele
reale şi spirituale se aprind
acum în suetul ecărui
creştin. Cuvintele calde,
cântate lent învăluie sue‑
tele rănite de păcatele pe
care zilnic le facem, îndem‑
nându‑ne pe calea pocăin‑
ţei la o viaţă mai bună, mai
dreaptă, mai creştinească.
Pentru unii dintre se‑
minarişti a fost o noutate,
pentru alţii nu, dar toţi au
înţeles necesitatea acestui
canon, simţind conştien‑
tizarea păcatelor lor şi ne‑
voia de post, de curăţare
interioară. În primele patru
zile ale postului, predomi‑
nă spiritul de rugăciune
care ne uneşte pe toţi în
rugăciunea adevărată a
inimi guvernate de min
‑
te
şi îndreptată pe calea
adevărului şi a mântui‑
rii. A încolţit în inima
ecăruia dorinţa de a face
bine, de a mai bun şi de
a urma modelului nostru
‑ Mântuitorul şi Domnul
nostru Iisus Hristos.
Slujbei de o expresi‑
vitate rară i s‑au adău‑
gat şi alesele cuvinte ale
Prea Snţitului Părinte Dr.
Casian ‑ Episcop al Dunării
de Jos; cuvinte care i‑au
hrănit spiritual, prin fru‑
museţea lor, pe credin‑
cioşii veniţi la rugăciune.
Cea mai frecventă cerere
rostită de ecare creş‑
tin a fost „Miluieşte‑mă,
Dumnezeule, miluieş‑
te‑mă!”…
Dragoş Vetrescu
[ Discuţie cu părintele Constantin Picoş
Mărturii despre trecut (III)
Propaganda lui Dumnezeu
ric, motivând că eu nu particip
la discuţiile Ierarhului. Mi‑au ce‑
rut să provoc anumite discuţii,
atunci când văd că se adună mai
mulţi preoţi la un loc. Am spus
că nu pot să fac acest lucru, pen‑
tru că ind secretarul Episcopiei,
era clar că în ochii tuturor „eram
omul Episcopului”. Au insistat să
mă folosesc de taina mărturisirii,
şi atunci le‑am spus că eu, ind
secretar eparhial şi având muncă
administrativă, nu slujesc la Altar
şi nici nu pot spovedi.
- Ce vocabular foloseau în
timpul anchetei?
‑ Erau paşnici la început, dar
când vedeau că nu cedez îmi
puneau pistolul la tâmplă şi în‑
cepeau să mă înjure de toate
cele snte: de Dumnezeu, de
Hristos, de Biserică, de Paşti, de
toţi snţii. Anchetatorul o ţinea
aşa zece‑cincisprezece minute…
Înjurăturile mă scârbeau, pur
şi simplu, îmi venea să‑l strâng
de gât. Când înjurăturile lui vul‑
gare nu aveau efectul scontat,
îmi punea iar pistolul la tâmplă,
ameninţându‑mă că mă împuşcă.
„Împuşcă‑mă!”, i‑am spus. Nu va
plânge nimeni după un preot îm‑
puşcat… O să‑l dai dispărut că aşa
se procedează şi gata…”. Odată,
individul îşi ieşise din minţi şi m‑a
trimis într‑un birou alăturat. „Ce
mă fac eu cu acesta?”, l‑am între‑
bat atunci pe Dumnezeu…
- Şi, Dumnezeu a răspuns?…
‑ Când m‑a chemat iar în ca‑
mera de audienţă, Dumnezeu
m‑a luminat. „Îmi daţi voie să
vă spun şi eu ceva?”, am între‑
bat. „Da!”, a răspuns. După ce
am adăugat că nu ştiu cum să mă
adresez, cu domn sau tovarăş,
am îndrăznit: „Domnule căpitan,
prin înjurăturile dumneavoastră
faceţi mai multă propagandă bi‑
sericii, decât aş face eu la Altar, în
Biserică…”, am spus. A făcut ochii
mari şi m‑a întrebat: „Cum?!” „Din
moment ce dumneata mă înjuri
de Dumnezeu, recunoaşteţi în
mod direct că El există; că Hristos
într‑adevăr este; că Biserica este o
comunitate de oameni, o institu‑
ţie care nu‑i de ieri, de azi, ci de
două mii de ani…”.
- Care a fost reacţia căpita-
nului?
‑ Căpitanul a tăcut, a plecat şi
a venit în loc şeful lui, un colonel.
Cu aceleaşi metode a început şi
acesta. Mi‑a pus în faţă o hârtie
şi m‑a întrebat: „Dai declaraţie?”
„Da”, am răspuns. Când ajungea
la întrebarea „Ai fost în mişca‑
rea legionară?”, venea răspunsul
meu: ”Nu!” Cred că acestea au
fost cele mai grele încercări pe
care Dumnezeu le‑a îngăduit în‑
tre anii 1950 şi 1956, timp în care
am fost hărţuit de Securitate.
- Oamenii din popor obiş-
nuiesc să atribuie, adeseori,
pedeapsa, răul, lui Dumnezeu.
Este Dumnezeu Cel care ne pe-
depseşte?
‑ Dumnezeu este autorul bine‑
lui. El doar îngăduie, dar nu face
rău… (va urma)
Binele şi frumosul...
Prima din Postul Mare ‑ Duminica Ortodoxiei
Icoana
din sufletul copilului
canonic şi încerc să îl perfecţio‑
nez continuu. Caut întotdeauna
să lucrez după icoane vechi pen‑
tru că au o altă încărcătură spiri‑
tuală. Frumuseţea divină pentru
a redată cum se cuvine are
nevoie de har, de rugăciune şi
de multă dăruire, de dragoste. În
fond, cred că orice ai face, dacă
nu aşezi puţină dragoste nu re‑
uşeşti mare lucru…”
Binecuvântarea Patriarhului
Semn că Daniel nu a făcut o
alegere sub imboldul vreunui
interes pecuniar, sunt rezulta‑
tele lui din toţi aceşti ani de se‑
minarist. Ani în care, îndrumat
de doamna profesoară Liliana
Negoescu, a obţinut rezultate
deosebite. Practic nu a fost con‑
curs de pictură bizantină la care
să participat şi de la care să nu
se întors cu un premiu. De la
cel mai recent concurs ‑ „Icoana
din suetul copilului”, organi‑
zat în anul 2006 de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi Patriarhia
Ortodoxă Română, a revenit aca‑
să cu premiul I. Recunoaşterea
muncii lui a fost însoţită ‑ atât
pentru Daniel, cât şi pentru co‑
legii lui din Galaţi, Brăila, Tecuci
– nu numai de binecuvântarea
Arhiereului de la Dunărea de Jos
– Prea Snţitul Părinte Casian,
dar şi de cea a Prea Fericitului
Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române. Şi atâta vre‑
me cât smerenia şi rugăciunea
sunt nelipsite, iar „un rezultat
bun obligă”, ne face să înţelegem
că lumina din ochii Mântuitorului
şi ai Snţilor Săi nu se va stinge
niciodată.
Dascăli şi ucenici
Ziditorii de suflete
Desigur, cei care nu‑şi găsesc
drumul în pictura bizantină îşi
vor găsi un rost în activitatea de
restaurare. Este o mare artă în a
şti să ocroteşti, să pui în valoa‑
re, să conservi o operă de artă.
Orice lucrare de artă închide în
sine o valoare spirituală şi cine
nu ştie să o respecte, să o con‑
serve, înseamnă că duce lipsa
unor calităţi esenţiale, respectul
şi dragostea faţă de această dis‑
ciplină…”
La Seminar, doamna Liliana
Negoescu a reuşit ca împreună
cu seminariştii să aşeze în teh‑
nica „fresco” frumoasa icoană a
Învierii Domnului, pe un perete
dintr‑o clasă. A pictat cu elevii de
la cele două clase (a X‑a şi a XI‑a)
de Patrimoniu şi ecare ucenic a
pus un pic de culoare, un dram
de dragoste. Terminată, lucrarea
este o adevărată icoană realiza‑
tă după toate canoanele picturii
bizantine.
Daniel Enache, seminarist gălăţean, primind binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist
Doamna profesoară Liliana Negoescu, fosta elevă Adriana Chebac, în faţa şevaletului
şi seminariştii gălăţeni la o lecţie demonstrativă
Adevărata icoană a Învierii
Duminică, după Sfânta Liturghie, elevii premiaţi la concursurile
de icoană se vor întâlni cu arhiereul de la Dunărea de Jos la Palatul
Episcopal ‑ Muzeul de Artă Vizuală. Aici va avea loc o expoziţie ‑
Adevărata icoană a Învierii ‑ unde vor expune copiii de la cluburile
din Tecuci şi Brăila, elevii liceelor de artă din Galaţi şi Brăila şi semina‑
riştii gălăţeni. Întâlnirea va avea loc la ora 12,30 şi va urmată de un
concert susţinut de Camerata Juventus şi Corul Seminarului „Sfântul
Apostol Andrei” din Galaţi.
