www.viata‑libera.ro
Viaþa
pe
scurt
[
O
b s e r v a t O r
Vineri, 23 Februarie 2007
24
v i a ţ a l i b e r ă
Reflecţiile
lui Costache
Mihai Costache
redactie@viata‑libera.ro
19 ‑ 25 februarie
7
M
ă gândeam la secvenţa cu valizele de bani care se plimbau
de năuce ba pe la minister, ba pe la Cotroceni... mamma
mia câtă‑mai găinăria! Ştiam că românii sunt nişte flămân‑
zi de tip haplea dar valiza cu bani mă duce cu mintea la tranzacţii de
tip “rakeţi ruşi care, de lenea număratului, fac plăţi cu banii la kil”.
Chichirezul tranzacţional e dat de întrebarea ‑ cât costă un kil de
bani (noi, nu second hand), cu care poţi să blochezi orice funcţionar
de pe un oarecare palier intermediar din structurile statului. Mai
vedem prin filmele americane mastodonţi bipezi fără păr ataşaţi de
câte‑o vălijoară din care clipesc oacheşe bancnote nou‑nouţe, fără
slinul ataşat în periplul comercial.
Şpaga cash cu bancnote multe înseamnă o problemă logistică cu
foarte puţine ieşiri. Înainte de a ajunge în valiză, banii ăia trebuie
să vină de undeva. De unde oare?! De la vreo bancă?! Mă îndoiesc
că în România, vreo bancă poate scoate pur şi simplu milioane şi
milioane în bancnote amestecate. Ca să îi scoţi dintr‑un cont trebuie
să completezi hârtii peste hârtii şi să te anunţi poate cu măcar o zi
înainte. Singura parte a circuitului bancar în care poţi să lucrezi cu
kile de bani ar fi caseta de valori. Sau lada, mă rog.
Pe urmă, câte kile de bani încap într‑o valiză cu bani? Când te
duci cu aşa ceva ‑ oriunde ‑ nu pui în valiză banii la plesneală, doi
metri liniari de bancnote. Ai avut măcar un pui de negociere, ca să
ştii cam cât trebuie să pui într‑o valiză. Nu te duci neveu cu valiza de
bani la cineva pentru că rişti: să spună nu, să spună nu de frica unui
flagrant, să spună nu şi să cheme poliţia sau pur şi simplu să facă
atac cerebral şi să moară la vederea banilor. Nimeni nu are nevoie
de un corupt mort înainte de a semna.
O şpagă de dimensiunea unei valize cu bani nu poate exista până
nu este cerută. Iar cine cere şpagă o valiză cu bani în 2006 sigur a
mai văzut aşa ceva. Asta e o dandana mare. Dar nu atât de mare
precum existenţa unui mercurial prestabilit.
Ca să nu mai vorbesc despre urgia be) cei mai susceptibili de a
avea bani cu kilogramul sunt interlopii.
Vali valijoară
S‑a prostituat învăţătoarea?
Reclamaţia amintită a fost
depusă la Parchet de numitul
R.D, de loc din Bucureşti, om de
afaceri în vârstă de 53 de ani.
Acesta armă, negru pe alb, că
a întreţinut raporturi sexuale cu
învăţătoarea şi că a plătit‑o pen‑
tru asta. „Am cunoscut‑o prin in‑
termediul unui prieten întrucât
ea îşi prezenta servi ciile sexuale
pe internet. În cercul meu de
prieteni era cunoscut faptul că
numita practica raporturi sexua‑
le cu diferite persoane, contra
cost”, declară R.D.. Acesta mai
spune că „pot audiate mai
multe persoane care au întreţi‑
nut relaţii sexuale cu ea”, fără a
le nominaliza deocamdată.
De menţionat că sunt prezen‑
tate drept probe şi o serie de cap‑
turi video de pe site‑urile www.
amore.bumerang.ro, www.noi2.
neogen.ro, www.matrimonio.
tk, www.idile.ro şi www.jerak.
de, unde apare poza femeii,
alături de informaţii diverse:
caracteristici zice, hobby‑uri şi
– atenţie! – oferta pentru SEX.
De remarcat că după ce plân‑
gerea penală a ajuns la Parchet,
toate informaţiile de pe site‑uri‑
le amintite au fost modicate.
Pozele au dispărut (de ce oare?),
iar datele de identicare schim‑
bate de autorul contului (cine o
acela?). Dalia_s (pseudonimul
userului) nu mai e femeie, e un
bărbat de 120 de kilograme şi
Hannah e o fetiţă cu ochii al-
baştri, frumoasă. Străvezie. Ea
nu cunoaşte încă numerele. De
aceea, crede că pe mâna stângă
are tatuată o crenguţă. Hannah o
ţine de mână pe mami, mami – pe
tati, tati – pe unchiul Avner, un-
chiul Avner – pe mătuşa Robinia,
mătuşa Robinia – pe fetiţa lor
Anabella… Copacul 1124 a îno-
rit astăzi şi nimeni nu a băgat de
seamă.
Dimineaţa seamănă cu noap-
tea, noaptea – cu umbrele, umbre-
le – cu arborii, arborii – cu fumul
gros, fumul gros – cu păsările, pă-
sările – cu pământul şi pământul
– cu cerul…
Urcă în tăcere, resemnaţi. Îşi
simt respiraţia unul în ceafa celui-
lalt.
De sus, se desprind, fără oprire,
bucăţi uriaşe de negură. („Poveste
despre Hannah” – Anca Şerban
Gaiu)
„I‑aş sugera Ancăi Şerban să
nu mai e atât de explicită. Se
poate evita acest lucru prin oco‑
lirea verbului, de exemplu. Proza
a venit bine, toată odată. Mai
trebuie revizuită. Condeiul este
mult mai exigent şi scriitura mai
plastică. Se vede o maturizare, o
înţelegere/vedere cum trebuie a
lumii. În proză, are pasaje unde
prinde toată candoarea şi trage‑
dia în acelaşi timp şi surprinde
socialul profund al lumii prin
căderea în meditaţie. La Anca
Şerban, cuvintele se ascund în
armonie, în ritmică, în aerul poe‑
ziei.” (Dimitrie Lupu)
„Proza are şi momente reuşi‑
te… În rest, cred că are expresii
prea uzitate şi prea multă explici‑
tare. În schimb, poeziile par mai
închegate decât altă dată – dar,
are şi pasaje care sunt departe de
poezie.” (Cristina Dobreanu)
„Poezia te ademeneşte în
atmosfera ei, curge frumos, te
învăluie. Are ritm, greutate, forţă
de expresie şi imagini remarcabi‑
le.” (Manuela Boghici‑Ceramă)
„Interesant modul cum sur‑
prinde, în proză, anumite mo‑
mente/evenimente din realitate
şi cum te prinde, ca o amă, în
atmosfera ei.” (Gelu Ghemiş)
„Deplină maturitate. În poe‑
zie, nu se mai hurducăie, urmea‑
ză formele de relief ale cuvântu‑
lui.” (Panait Căpăţână)
„Acţiunea prozei este con‑
centrată ca într‑o scenă de lm:
o poveste socială care, spre nal,
trece uşor în fantastic. La poezie,
forma de punere în pagină nu
mi se pare potrivită.” (Gabriel
Ghimpu)
„În proză, foloseşte nişte ex‑
presii standardizate, chiar ste‑
reotipe, dar prinde prin ritmicita‑
te, prin stil şi ideatică; deşi stilul
pare unul pastişat, se remarcă
prin modalitatea de translare a
imaginilor. În ceea ce priveşte
poezia: idei abordate din diverse
unghiuri. Este foarte diversicată
şi, prin aceasta, inedită.” (Stela
Iorga)
„În poezie a evoluat. Pune
probleme cititorului, dar şi mie,
ca autor – în sensul că mi‑a de‑
monstrat că se poate reda poe‑
zia şi în formă prozaică, ceea
ce eu nu credeam că se poate.”
(Laurenţiu Pascal)
„Nu se exprimă direct, ci
nuanţat şi subtil, apelând mult
la sugestie. Parcă ar transmite
cineva ceva de pe altă planetă.
Alternanţa de propoziţii scurte
cu lungi face bine textului. Pare
detaşată de subiect, imperso‑
nalitate ce o ajută.” (Monica
Harhas)
Ion Avram
Astăzi, la ora 17
30
, la sediul
ziarului Viaţa liberă – Laurenţiu
Pascal.
Lege cu lesă/ Cine ia măsuri?
Doamna Claudia Teodorescu a reclamat ieri la redacţie: „Eram chiar
în această zonă, la Parfumul Teilor, iar pe lângă mine au trecut doi ce‑
tăţeni cu doi câini de rasă, ce‑i drept, în lesă. Însă câinii s‑au repezit
la mine când ne‑am apropiat, iar eu m‑am speriat foarte tare. Se pot
întâmpla atâtea, chiar nu există nimeni care să se ocupe de astfel de
situaţii? Ce face primăria?” Este o întrebare pe care şi noi, „Viaţa liberă”,
o adresăm autorităţilor, nu în speranţa că cineva ne va da un răspuns,
ci în speranţa că cineva, eventual Poliţia Comunitară, va lua şi măsuri.
M a r i a M ă n d i ţ ă
„Omul‑pasăre”
aşteaptă
Nepăsarea vine
de sus
în jos
[ Niciuna din
instituţiile statului
la care am apelat
nu a răspuns
[ În condiţiile în care,
pentru Ion, fiecare zi
contează...
Astăzi este a cincea zi de
când am solicitat sprijinul
mai multor instituţii ale sta‑
tului în rezolvarea cazului
lui Ion Toader, „omul‑pa‑
săre”. Ministerul Sănătăţii,
Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate şi mai mul‑
te clinici din Bucureşti nu
au avut până acum nicio
reacţie. Frapează această
indiferenţă crasă cu care
este tratată boală unui om,
un OM pentru care eca‑
re zi contează. Uimeşte şi
faptul că, deşi banii nu mai
sunt principala problemă
(Cornel Istrate, patronul r‑
mei Vega, suportă cea mai
mare parte a costurilor in‑
tervenţiei), nimeni nu ofe‑
ră niciun răspuns, niciun
sfat. Ce să mai vorbim de
implicare. Cât despre auto‑
sesizare, se pare că nici nu
poate vorba în acest do‑
meniu. Din păcate…
Noi vom continua să
căutăm soluţii, adică, acel
spital şi acel medic specia‑
list care să realizeze inter‑
venţia. Reamintim că Ion
Toader (din Schela) suferă
de boala Lewandowsky
Lutz ‑ o boală rară, care, în
adolescenţă, i‑a transfor‑
mat rapid mâinile şi picioa‑
rele într‑un fel de ramuri de
cheratină. Acest om are ne‑
voie de ajutorul nostru!
Petrica Paţilea
Ascunsă prin aerul poeziei
În învăţământul gălăţean
Scandal sexual
Cenaclu
pot să vă spun că învăţătoarea
în discuţie nu va mai lucra în cu‑
rând la noi. Trebuie să desinţăm
două posturi, iar evaluarea pro‑
fesională a dumneaei e cea mai
slabă dintre toate”, ne‑a spus di‑
rectoarea.
Şi totuşi, care‑i mobilul
„afacerii”?
Firesc, ne‑am întrebat care
este mobilul acestui scandal. De
ce un cetăţean oarecare recla‑
mă o persoană oarecare pentru
că practică prostituţia? Mai ales
că R.D. nu are nicio legătură
de rudenie cu femeia. Ceva nu
se leagă... Iată ce ne‑a spus în‑
văţătoarea: „Am avut, timp de
şase luni, o relaţie cu acest băr‑
bat. Urma chiar să ne căsătorim.
Între timp, mi‑am dat seama că
este un om cu probleme, aşa
că ne‑am despărţit. De atunci,
a început să mă hărţuiască şi să
mă şantajeze. Vrea să mă întorc
la el sau să‑i achit nişte bani pe
care pretinde că i‑a cheltuit cu
mine (N.R.: după câte spune
avocatul bărbatului, banii sunt
pretinşi pentru un autoturism
de lux pe care acesta i l‑ar luat
femeii ‑ maşina chiar există, dar
nu se poate proba a cui e de fapt
‑ şi pentru amenajările interioare
ale locuinţei acesteia). Totul face
parte din planul lui. L‑am recla‑
mat deja la poliţie”, ne‑a declarat
învăţătoarea.
Mai trebuie spus că femeia nu
recunoaşte că ar autoarea in‑
formaţiilor apărute pe internet,
pe care le pune pe seama „in‑
amicului”. Recunoaşte însă că în
poză este chiar ea.
Despre morală şi rufe spălate
în public
Cazul este, cu siguranţă, unul
foarte trist. Nu am dat numele
împricinaţilor pentru că la mijloc
este destinul unui copil. Doamna
învăţătoare are un copil. A că‑
rui viaţă nu trebuie să e pătată
de actele necugetate ale unor
adulţi. Şi mai sunt şi ceilalţi copii,
din clasă, pentru care imaginea
Doamnei trebuie să rămână ne‑
pătată.
Cert este că dacă şi numai ju‑
mătate dintre acuzaţiile aduse la
adresa învăţătoarei se vor con‑
rma, un lucru e clar: sistemul
de învăţământ nu poate tolera
astfel de practici. Omul de la ca‑
tedră are responsabilităţi uriaşe
faţă de copiii noştri. Nu poţi să
te ascunzi în spatele dreptului
la viaţă privată când e vorba de
fapte care intră în contradicţie
cu cerinţa fundamentală ca das‑
călul să aibă o conduită morală
ireproşabilă. Or, învăţătoarea în
cauză, prin modul ei de acţiu‑
ne, a cam făcut rabat de la acest
principiu...
Pe de altă parte, nu putem
şti câte din spusele lui R.D. sunt
adevărate. Cu siguranţă că pro‑
curorii vor cerceta cazul (cu am‑
bele lui ipostaze) şi vor ajunge
la o concluzie justă şi legală. Noi
nu putem decât să ne exprimăm
amărăciunea că şcoala gălăţeană
este târâtă în astfel de mizerii...
La Tecuci/Tâlhar la piaţă
Unde dai şi unde crapă! În timpul unei acţiuni de prevenire a furturi‑
lor din buzunare, în ziua de 21 februarie, poliţiştii din Tecuci au prins „în
plasă” un tâlhar. S.Gheorghe, de 29 ani, a atacat, în plină Piaţă Centrală, o
pensionară, reuşind prin violenţă să o deposedeze de un portofel în care
avea 65 lei şi de un telefon mobil în valoare de 200 lei. S.Gheorghe era,
de altfel, o mai veche cunoştinţă a poliţiştilor, el având ceva antecedente
penale. Ca urmare a poveştii cu pensionara, urmează să e prezentat
instanţei cu propunerea de cercetare în stare de arest preventiv pentru
comiterea infracţiunii de tâlhărie.
O.A.C.
Ur m a r e d i n Pa g i n a 1
2,35 metri înălţime! Ceva e clar
în neregulă... Există însă, atât în
posesia noastră, cât şi la Parchet
copiile electronice iniţiale ale si‑
te‑urilor.
Trebuie să vă spunem că în‑
văţătoarea are 34 de ani, este
divorţată şi are un copil în între‑
ţinere.
La şcoală şi inspectorat
‑ consternare
Inspectorul general şcolar al
judeţului Galaţi, doamna Tania
Bogdan, şi‑a exprimat conster‑
narea faţă de datele pe care i
le‑am pus la dispoziţie. „Sper din
tot suetul să nu se conrme. Să
e doar o glumă proastă. Viaţa
privată a cadrului didactic nu ne
priveşte. Însă când apar abateri
grave de la morală, făcute publi‑
ce în felul în care mi‑aţi arătat,
trebuie să luăm măsuri. Repet,
însă, sper să nu e aşa cum
pare să e”, ne‑a declarat Tania
Bogdan.
Directoarea şcolii la care lu‑
crează învăţătoarea ştia deja
despre acuzaţiile care i se aduc
subordonatei sale. „Am primit
un plic, anonim, cu copii după si‑
te‑urile respective. Nu putem şti
însă dacă este adevărat sau nu.
Cu internetul ăsta se poate ori‑
ce. Oricine îţi poate pune poza
şi nişte informaţii calomnioase.
Ştim că doamna învăţătoare a
avut o relaţie cu un bărbat, cu
care dorea să se căsătorească. La
un moment dat, şi‑a luat conce‑
diu fără plată câteva luni şi a ple‑
cat la el, la Bucureşti, dar ulterior
a revenit la şcoală, spunând că a
pus capăt relaţiei. Absolut fără
nicio legătură cu acest scandal,
