Nr. 4318
Vineri,
30 ianuarie 2004
5
- La sfârşitul anului 2003, aţi fost
lansat oficial în cursa electorală
pentru fotoliul de primar al
municipiului Galaţi. Recidivaţi, dacă
pot spune aşa, pentru că aţi mai
candidat, fără succes, şi în 2000,
pentru aceeaşi funcţie. Ce anume
v-a determinat să repetaţi gestul?
- Vreau să precizez, în primul rând,
că înscrierea în cursa electorală nu
este o decizie personală, este rezultatul
unei analize făcute de către colegii mei
din conducerea organizaţiilor munici-
pală şi judeţeană, pe baza sondajelor
de opinie efectuate la nivelul municipiului
Galaţi... În al doilea rând, eu sunt un om
politic, sunt conducătorul Organizaţiei
Judeţene a PNL, iar pentru noi alegerile
locale sunt extrem de importante.
Municipiul Galaţi reprezintă, la nivelul
electoratului, jumătate din populaţia
judeţului, ca atare este necesar să
obţinem un rezultat cât mai bun. În
aceste condiţii, decizia de a candida nu
mai poate fi o decizie personală, este o
decizie care ţine cont de respon-
sabilităţile pe care le am în cadrul
partidului. Dacă ar fi să privesc lucrurile
strict din punct de vedere personal,
cred că este de datoria mea şi a colegilor
mei să câştigăm alegerile de anul
acesta. Şi vă explic de ce: Galaţiul este
într-o poziţie de declin, generată de
şomajul foarte ridicat şi de lipsa de
perspective. Oraşul este departe de
ceea ce înseamnă o municipalitate
europeană. Nu a beneficiat de programe
europene, şi mă refer aici la admi-
nistraţia locală, nu la ceea ce au reuşit
Universitatea sau sectorul Sănătăţii...
Avem nişte dosare foarte grele - lipsa
locurilor de muncă, sărăcie, avem o
situaţie catastrofală a infrastructurii,
aspecte care ne-au îndepărtat de
plutonul fruntaş al municipiilor din
România. Recent, domnul Jonathan
Scheele (şeful delegaţiei Comisiei
Europene - n.n.), făcea referire la
programele de finanţare din câteva
oraşe - Timişoara, Sibiu, Baia Mare şi în
nici un caz nu se gândea la noi. Lucru
absolut normal, atâta timp cât în marile
programe de finanţare europene Galaţiul
nu intră, deocamdată.
- Fără a vă cere să deconspiraţi
înainte de vreme punctele forte ale
strategiei electorale, v-aş ruga
să-mi răspundeţi totuşi la o
întrebare. Dacă veţi fi ales primar,
cum veţi rezolva problema ratei
şomajului în municipiu?
- Într-adevăr, aceasta e problema
cea mai gravă. În opinia mea, munici-
palitatea nu-i o întreprindere şi primarul
nu-i director. Primarul are un mandat din
partea cetăţenilor, spre binele comu-
nităţii. O comunitate trăieşte atât timp
cât are resurse; or, resursele comu-
nităţii vin, în principal, din două direcţii:
impozitele pe venit, pe salarii, după caz,
şi impozitele pe terenuri şi clădiri. Cu
cât ai mai mulţi oameni angajaţi şi cu cât
aceştia sunt mai bine plătiţi, cu atât
resursele sunt mai mari. Bineînţeles, nu
te poţi gândi că poţi să aduci aici fabrici
care să facă nu ştiu câte sute de mii de
automobile sau zece mii de frigidere. A
crea locuri de muncă azi înseamnă să
stimulezi întreprinderile mici şi mijlocii,
atât ale investitorilor gălăţeni, cât şi pe
ale celor din alte regiuni sau chiar din
alte ţări, aşa cum se întâmplă în zona
Ardealului. Ca să îi atragi pe aceşti
oameni, trebuie să le asiguri, în primul
rând, facilităţi pentru a investi. Nu-i iei
[investitorului] taxă pe teren din prima
zi. Important este ca omul să vină, iar tu
să-i asiguri fluidele în zona aceea,
pentru a construi şi a angaja oameni.
Automat, din momentul acela va plăti la
primărie şi autorizaţia de construcţie, şi
impozitul pe clădire, şi salariaţii plătesc
impozitele ce le revin la Consiliul Local...
Lucrurile sunt legate între a rezolva
problema locurilor de muncă şi a crea
capacităţi financiare superioare pentru
administraţia locală. Atragerea unor
investitori ar fi ca o gură de oxigen pentru
economia municipiului, ca şi angajarea
unor proiecte mari de refacere a
infrastructurii.
- Majoritatea partidelor impor-
tante şi-a anunţat candidaţii pentru
Primăria Galaţi, iar în cazul celor
care n-au făcut-o, lucrurile sunt
previzibile. De care dintre adver-
sari vă este teamă cu adevărat?
- Mie nu mi-e teamă de nimeni, suntem
într-o competiţie electorală, nu e o luptă
de cocoşi şi nici un meci de box. În
opinia mea, cred că Galaţiul are nevoie
de o altă abordare. Repet, consider că
trebuie închis subiectul primarului de tip
director, care mătură străzile şi curăţă
parcurile. Aceste servicii trebuie să
decurgă normal, eu, cetăţean, de asta
plătesc, din banii mei îşi ia leafa şi
primarul, şi funcţionarul din primărie, şi
salariaţii societăţilor aferente primăriei.
Toţi trebuie să-şi facă datoria, să
asigure apă caldă, căldură, să măture
străzile, să le repare... După mine,
conducerea primăriei trebuie să fie
întoarsă spre o strategie a oraşului,
ştiind unde ne aflăm azi şi unde vrem
să ajungem. Trebuie să facem un oraş
dinamic, atrăgător, suntem într-o
societate în care competiţia între
oameni, între oportunităţi, între ad-
ministraţii este primordială! Dacă o să
aşteptăm să ne dea Dumnezeu sau nu
ştiu cine fonduri, ne pierdem vremea.
Lucrurile trebuie abordate altfel, iar eu
nu mi-aş permite să dau sfaturi lo-
cuitorilor, m-aş ocupa de priorităţile lor.
- Faptul că nu sunteţi o persoană
“erodată” la cârma administraţiei
locale poate fi considerat un
avantaj sau un dezavantaj, în cazul
dumneavoastră?
- Toţi cei care suntem în politică nu
ne bucurăm de o percepţie favorabilă
în rândul populaţiei. Avem o problemă
prin erodarea imaginii clasei politice
actuale, care generează pericolul
erodării ideii de democraţie. Omul,
oricâte promisiuni frumoase i-ai face,
trăieşte în condiţiile în care trăieşte. Eu
primar n-am fost şi nu am fost pe nici o
funcţie politică de decident în ceea ce
priveşte dezvoltarea economico-so-
cială a judeţului. Funcţia de prefect
(deţinută de Dobre în mandatul
1996-2000, n.n.) este o funcţie mai mult
de reprezentativitate. Din ce în ce mai
mult, primarul devine omul cel mai
important. La Galaţi, primarul admi-
nistrează bugete de 2.000 de miliarde
de lei, şcolile, teatrele, cultura - sunt
toate în decizia lui. Cel ales primar
depăşeşte răspunderea partidului,
oamenii au avut încredere în el. Perso-
nal, neexercitând un mandat de acest
fel... e adevărat, pot să spun orice.
Revin însă şi spun că în mileniul trei ne
trebuie oameni cu altă viziune, una
europeană de abordare a funcţionării
unei comunităţi. Primarul trebuie să fie
un om deasupra tuturor în ceea ce
priveşte viziunile şi strategiile de viitor!
GABRIELA CIMPOCA
Cel mai greu, pentru noi, românii,
este, probabil, să învăţăm să fim
civilizaţi. O gălăţeancă ne-a scris,
povestindu-ne o întâmplare prin care a
trecut şi care, în mod firesc, i-a lăsat un
gust amar. Mergem pe stradă şi trebuie
să ocolim (dacă avem noroc) canalizări
desfundate, gropi săpate de diferite
întreprinderi şi care sunt lăsate luni
întregi descoperite, şanţuri peste care
noi, trecătorii, trebuie să facem
adevărate acrobaţii pentru a le păşi.
Dacă aţi trecut şi dumneavoastră prin
întâmplări neplăcute precum cea a
Nicoletei H., puteţi să ne scrieţi pe
adresa redacţiei Domnească nr. 68 sau
“Locuiesc în cartierul Ţiglina I de
când m-am născut. Îmi fac cumpărăturile
în acest cartier. Pe 19 ianuarie, în jurul
orei 13,00, având trei sacoşe mari în
mână am intrat într-o reţea din sârmă
sau fier beton şi am căzut. M-am
murdărit de noroi, mi-am rupt o cizmă şi
am făcut sacoşele praf. Erau trei
grătare de circa cinci metri pătraţi care
acopereau aleea şi nu puteau fi ocolite,
dar nici nu le puteai vedea. Aparţineau
unui patron care îşi face o consolidare,
magazinul de carmangerie fiind închis
de mai multă vreme, tocmai din cauza
acestor lucrări de construcţie. Este
situat chiar în centrul complexului
Ţiglina I. Cred că se numeşte Eminem,
dar nu ştiu exact. În lateral şi-a depozitat
lemne, saci cu nisip, reţele din fier. După
ce m-am ridicat, ajutată de un trecător,
am cumpărat din nou sacoşe şi am pus
în ele ce am mai putut aduna de pe jos
din alimentele pe care le avusesem. S-a
întâmplat că a ieşit şi proprietarul acelor
materiale împreună cu un muncitor şi
i-am întrebat de ce nu îşi depozitează
materialele lângă perete, să nu se mai
împiedice oamenii de ele. În urma mea
se mai împiedicaseră şi alte femei şi
bărbaţi. Mi-au spus că eu sunt
împiedicată, că nu mă uit pe unde merg,
au avut o atitudine de sfidare. Când
muncitorul a ridicat o coală mi-a acroşat
o sacoşă, apoi mânuiau materialele
printre trecători, de parcă aceştia nu ar
fi existat. Am telefonat la Protecţia
Consumatorului, dar mi s-a spus, şi aşa
este, că nu e de competenţa lor. Am
sunat la telefonul cetăţeanului, dar aici
m-au îndrumat la primărie, că nu e
treaba lor. La primărie mi s-a spus că
trebuie să mă adresez Protecţiei
Mediului şi la cei care eliberează
autorizaţii de construcţii. De ceva timp,
în complexul Ţiglina I se fac lucrări de
amenajări şi construcţii. Printre trecători
se ridică găleţi cu smoală, trecem pe
sub scări improvizate, peste movile din
ciment şi alte materiale de construcţii”.
Gălăţeanca nu a vrut decât să
sesizeze un fapt care se întâmplă în
oraşul nostru, lipsa de respect a
echipelor de muncitori şi a celor care
coordonează astfel de lucrări faţă de
trecătorul care, la urma urmei, nu are
nici o vină...
ALINA COMºA
Foto: S. PANÃ
Creştinii ortodocşi îi sărbătoresc
astăzi pe cei “Trei Ierarhi” - Vasile cel
Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de
Aur. De ce toţi împreună? Se zice că
aşa a hotărât împăratul bizantin Alexie I
Comnenul (1081-1118). În secolul XI,
teologii din acea vreme îşi puneau
întrebarea care este mai mare dintre
cei “Trei Capadocieni”? Care trebuie
preţuit mai mult? Se mai spune că, în
acea vreme, sfinţii s-au arătat laolaltă
unui arhiereu al vremii - Ioan Evhaitul -
spunându-i: “Precum vezi, la Dumnezeu
una suntem şi nici o împotrivire sau
vrajbă nu este între noi. Drept aceea,
scoală-te şi porunceşte ca nimeni să
nu se mai certe pentru noi, iar prăz-
nuirea împreunează-ne-o într-o singură
zi”.
Arhiereul a dat ascultare şi de
atunci, cei “Trei Capadocieni” sunt
prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie, dar
şi separat. Tot din acea vreme, pictorii
bizantini au început să-i zugrăvească
împreună. De atunci şi până astăzi,
creştinii ortodocşi se hrănesc spiritual
din învăţăturile lor.
Tuturor celor care îşi serbează
astăzi numele le facem obişnuita urare
de “Sănătate şi La mulţi ani!”
M. STANCIU
Doamna Clemansa Voicu are 79 de
ani, dar nu îi arată. Ca orice femeie,
rostul ei în această viaţă nu este unul
oarecare. De aproape două decenii are
o misiune cu totul specială: modelează
prescuri pentru Biserica “Trei Ierarhi”.
Am cunoscut-o în sfântul locaş la o
întâlnire a membrilor Comitetului
parohial, plângându-se că nu mai are
făină... Din acest motiv era îngrijorată
că nu va reuşi să asigure la timp
prescurile pentru Sfânta Împărtăşanie
a credincioşilor care vin, sărbătoare de
sărbătoare, la slujbă.
Discutăm cu dna Clemansa în
bucătărie, locul unde face prescurile.
Interiorul arată cum ne-am închipuit; cu
multe icoane, nelipsita candelă, Biblia şi
multe cărţi de rugăciune. Din cuptor vine
miros de pâine coaptă. Răspândeşte
un abur îmbietor, dătător de Viaţă. Pe
peretele de la Răsărit, chipuri de
icoană aduse de la mănăstirile din ţară
şi de la Athos. Predomină icoanele Maicii
Domnului şi Mântuitorului. Nu lipseşte
chipul răposatului soţ... Doamna
Clemansa îmi povesteşte că a rămas
văduvă la doar 39 de ani, cu trei băieţi
de vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. În
tinereţe a fost necăjită. De tânără a
întâmpinat greutăţi şi mari ispite. Dar
peste toate a trecut, precum apa peste
pietre. Cu nădejde şi credinţă în Cel de
Sus. Îmi spune că răposatul soţ a făcut
războiul şi că a primit medalia “Bărbăţie
şi Curaj”. “Soţul meu s-a stins de tânăr,
dar, în familie, tradiţia a fost continuată
de fiul nostru cel mare, acum ofiţer şi
el”, ne povestea doamna Clemansa.
Ochii i se umezesc. Doar gândul la cei
trei băieţi (cel mijlociu pensionat, cel mic,
subofiţer la Pompieri) şi la realizările lor
îi luminează faţa.
De 40 de ani, doamna Clemansa e
văduvă, dar niciodată singură. Îl are
pavăză pe Cel de Sus, iar Biserica i-a
fost salvarea. Maica Domnului, Sfinţii şi
îngerii din Ceruri veghează şi o ajută de
atâta vreme în toate. În mod special,
atunci când se aşază în genunchi,
rugându-se să modeleze pâinea sub
chipul Mântuitorului.
O întreb prin ce împrejurări a primit
frumoasa ascultare? “Cu mulţi ani în
urmă, tot mergând la Biserica <<Trei
Ierarhi>>, o credincioasă din parohie,
sora Ileana, ştiind că o să... plece, într-o
zi m-a luat de mână şi m-a dus în faţa
Sfântului Altar, spunându-mi că îmi
încredinţează mie misiunea de a face
prescurile pentru biserică, ne mărturisea
doamna Clemansa. Prima mea reacţie a
fost aceea de refuz. I-am spus că eu
n-o să reuşesc să fac o treabă atât de
importantă. Cum era în preajmă şi
părintele Gheorghe Ciocănel, dânsul a
găsit cuvintele potrivite. Mi-a aşezat
Sfânta Evanghelie pe cap şi m-a dus în
faţa Sfântului Altar, unde am răspuns la
mai multe întrebări. Apoi am primit
binecuvântarea...”
De atunci şi până astăzi, doamna
Clemansa a făcut mii şi mii de prescuri
pentru Biserica “Trei Ierarhi”, pentru
Mănăstirea “Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil” din Galaţi (“Metoc”), dar şi pentru
alte sfinte locaşuri monahiceşti din ţară.
La Sfintele Paşti şi la sărbătorile de
hram, doamna Clemansa modelează cel
puţin 500 de prescuri. Potrivit tradiţiei
Bisericii noastre, din prescura sfinţită
de preot se scoate părticică (anafura)
şi împreună cu vinul se iau la Sfânta
Împărtăşanie, fiind Trupul şi Sângele
Mântuitorului. Împreună se primesc de
către credincioşii care merg, sărbă-
toare de sărbătoare, la Biserică.
Într-un fel anume, doamna Clemansa
duce mai departe dulcea povara
milenară a femeilor mironosiţe. Mâinile
de aur ale dânsei îmbină, deodată,
“partea frumoasă a Mariei” - rugă-
ciunea, cu trebuinţele Martei. Sărbătoare
de sărbătoare, doamna Clemansa
aduce Pâinea sub chipul Mântuitorului,
la Biserica “Trei Ierarhi”.
MARIA STANCIU
Foto: MARA S.
Din ce în ce mai mulţi profesori din
învăţământul preuniversitar participă la
cursuri în străinătate. Acestea se
desfăşoară prin intermediul Agenţiei
Naţionale “Socrates”, finanţarea venind
din partea Uniunii Europene. Cursurile
urmăresc schimbarea mentalităţilor în
ţările Uniunii sau în cele aspirante la
integrare, precum şi adaptarea planurilor
şi a programelor de învăţământ într-o
Uniune Europeană în care circulaţia
liberă a persoanei presupune o sumă
de calităţi pe care nu trebuie să le
dezvolte numai ţările aspirante la
integrare, ci şi cele care aparţin deja
Uniunii. De aceea, şi în aceste spaţii se
vorbeşte despre schimbare şi mana-
gementul acesteia.
Profesori,
directori
ºi economiºti -
în aceeaºi echipã
Diana Gregoretti, de la Şcoala Nr.
11, a participat, în luna decembrie, la
un asemenea curs de formare continuă,
desfăşurat în Malta, la Valletta, în cadrul
programului pentru educaţia adulţilor
Grundtvig. Cursul s-a numit “Mana-
gementul de proiect şi schimbarea”,
participanţii fiind mai întâi familiarizaţi cu
noţiunile elementare de management.
“N-a fost o simplă expunere, ne-a
explicat prof. Diana Gregoretti, ci ni s-au
dat exemple concrete, pornind de la
şcolile din care proveneam. În cazul
meu, a fost vorba despre un proiect
internaţional. Entuziasmul de la început
s-a mai domolit, pe parcurs, şi am fost
întrebată ce fel de măsuri am luat pentru
stimularea colegilor mei”.
Deşi cursul li se adresa profesorilor,
printre participanţi s-au aflat şi eco-
nomişti şi directori de şcoală, pentru că
s-a pus accentul pe munca în echipă.
În plus, în multe direcţii ale sale, cursul
a urmărit colaborarea dintre şcoală şi
comunitate în vederea realizării unui
proiect, nu neapărat finanţat de către
Uniunea Europeană. “M-a impresionat
un proiect al unui director de şcoală din
Grecia. Acesta a coordonat o echipă
de profesori, de reprezentanţi ai
autorităţii locale şi de arhitecţi. Până la
urmă, proiectul a ieşit, a fost vorba
despre construirea unei anexe la corpul
şcolii, dar a funcţionat foarte bine relaţia
cu partenerii locali ai unităţii de învăţă-
mânt”.
În afară de elementele de mana-
gement, prof. Gregoretti a învăţat şi
despre managementul organizaţiilor, al
schimbării, al resurselor umane, al
muncii în echipă.
În Malta,
elevii sunt
responsabilizaþi
prin tot felul de
lucruri mãrunte
“Metodele nu au fost doar expo-
zitive”, ne-a explicat profesoara de la
Şcoala Nr.11, “am urmărit filme video în
care ne-au fost prezentate cazuri
concrete, pe care apoi le-am dezbătut;
am lucrat efectiv în echipă; am vizitat o
şcoală primară din Malta unde am
discutat proiectele internaţionale pe
care aceasta le avea”.
În Malta, şcolile primare au maxim 16
elevi într-o clasă. Sălile au tot ce le
trebuie: de la 3-4 calculatoare, video,
televizoare. “Mi s-a părut interesant
faptul că, la clasă, lucrează doi
profesori: unul asigură conţinutul
ştiinţific, adică predă, al doilea are rol
de consilier. El se ocupă de cazurile
speciale: elevii supradotaţi şi cei cu
probleme la învăţătură. Şcoala pe care
am vizitat-o era finanţată de stat, nu
particulară. Am aflat că, în Malta, numai
aşa se lucrează la ciclul primar”.
Interesant este, am aflat tot de la
prof. Diana Gregoretti, şi faptul că elevii
sunt responsabilizaţi de la vârste foarte
mici: “în clasă sunt acvarii, plante, pe
care elevii au datoria să le îngrijească.
Nu profesorul sau îngrijitorul şcolii”.
Interesant este şi modul în care
reuşesc să strângă maltezii fonduri
pentru acţiunile lor: “Şcoala pe care am
vizitat-o era deja decorată ca pentru
Crăciun. Aveau însă într-un colţ o
căsuţă unde puneau scrisori pentru
Moş Crăciun. Plicurile le cumpărau din
şcoală, banii erau folosiţi pentru acţiuni
caritabile, iar părinţii elevilor aflau cam
ce şi-ar fi dorit copiii lor, chiar de la
şcoală”, am mai aflat de la interlo-
cutoarea noastră.
Exemplu de
profesionalism:
ºampania de Ziua
României
La cursul din Malta au participat
patru românce, două din Bucureşti, una
din Fălticeni şi gălăţeanca noastră. “Mi
s-a părut deosebit profesionalismul
maltezilor în turism, nu numai în ceea ce
priveşte învăţământul. De Ziua Naţională
a României, conducerea hotelului ne-a
oferit o şampanie. Coordonatorul
cursului ştia când este Ziua României,
deşi noi nu am spus nimic la hotel.
Acesta poate părea un amănunt, dar
atunci când eşti departe de ţară are o
valoare sentimentală deosebită”.
Sunt foarte multe lucrurile care pot
fi aplicate şi la noi în ţară, pornind de la
experienţele din străinătate. “Un
director de şcoală ar fi avut mai multe
de aplicat decât mine. În cazul unui
profesor obişnuit, ca mine, iniţierea unor
proiecte internaţionale este cel mai bun
mod în care poate da roade acest curs”.
NICOLETA CRÂNGANU
Foto: VASILE CABURGAN
Brusc, s-au închis cu tot cu lumină,
au luat-o cu ei, nu se poate,
am zis văzând-o aşa, liniştită,
fără suflare şi fără greutate.
Nu se poate atâta noapte
când atâta lumânare arde în jur
şi fratele meu, amurgul, stă
şi varsă diamante... si muove e pur.
Trec de la capăt până la capăt,
este foarte frig, dar mi se face cald,
cred că sunt în altă parte,
cred că sunt la nordul celălalt.
Astăzi, Biserica “Trei Ierarhi” din
municipiul Galaţi îi prăznuieşte pe cei
“Trei Capadocieni” - Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Din surse ale preotului paroh Lucian
Petroaia, consilier în cadrul Episcopiei
Dunării de Jos, am reţinut că “nu se ştie
când a fost zidită prima biserică cu
hramul Trei Ierarhi”, ci doar că primul
sfânt locaş din această zonă a Galaţiului
“a ars în timpul Revoluţiei lui Tudor
Vladimirescu, pe la anul 1821”. Din
documente vechi reiese că pe locul
actualei biserici au fost ridicate trei sfinte
locaşuri; cea de-a doua era din paiantă
şi a fost sfinţită la 23 ianuarie 1823.
Cum construcţia era mică, în jurul ei s-a
zidit actualul sfânt locaş. Astfel, Biserica
“Sfinţii Trei Ierarhi” de astăzi a fost
construită cu mari eforturi, între anii 1871
şi 1886. Chiar şi aşa, este una dintre
cele mai vechi din municipiul nostru. Are
temelie de piatră şi a fost sfinţită pe 28
septembrie 1886, de Episcopul Iosif
Gheorghian.
De atunci şi până astăzi, “Sfinţii Trei
Ierarhi” au stat de veghe la malul Dunării.
Doar oamenii bisericii şi gălăţenii din
zonă ştiu cum a rezistat intemperiilor
naturii şi regimurilor trecute sfântul
locaş. Minune dumnezeiască.
Astăzi biserica este în plin proces
de restaurare. În ultimii ani, vântul
reînnoirii spirituale, adus de tânărul
preot paroh Lucian Petroaia, a adunat
tot mai mulţi creştini în jurul Candelei
Mântuitorului. Împreună cu pr. Gh.
Petrică, pr. Costică Mohonea, pr.
Constantin Picoş şi pr. Iancu Roşu, nu
în ultimul rând, cu ajutorul membrilor
Comitetului parohial şi al enoriaşilor din
zonă s-au realizat (şi continuă) unele
lucrări - înnoirea sfintelor odoare,
restaurarea catapeteasmei, instalarea
unui sistem de încălzire. Urmează cea
mai importantă - restaurarea picturii
sfântului locaş.
Până atunci însă, nu ocoliţi astăzi
acest loc plin de credinţă ortodoxă.
Membrii Comitetului parohial vă aşteaptă
ca la zi de sărbătoare.
MARIA STANCIU
WEEKEND
CULTURAL
GÃLÃÞEAN
QQ
QQ
Q Spectacole
QQ
QQ
Q Teatrul Dra-
matic “Fani Tardini” vă invită
sâmbătă, la ora 19,00, la spectacolul
“Ofertă de serviciu” de Lia Bugnar şi
Dana Măgdici, în regia lui Dan Tudor.
Duminică, la ora 19,00, puteţi vedea
“Romeo şi Julieta”, după William
Shakespeare, în regia lui Cătălin
Vasiliu. Premiera spectacolului “A
douăsprezecea noapte” se amână
pentru prima decadă a lunii februarie.
QQ
QQ
Q La Teatrul de Păpuşi
“Gulliver”, cei mai mici sunt invitaţi
duminică, la 10,30, la recenta pre-
mieră, spectacolul “Lebedele”, de
Hans Christian Andersen, în regia lui
Daniel Stanciu.
QQ
QQ
Q Teatrul Muzical “Nae
Leonard” prezintă astăzi, la ora
18,00, un recital de lieduri sub
genericul “Călătorie de iarnă”, de
Franz Schubert. Solişti Anca Monica
Pâslariu Ranghilof şi Orest Pâslariu
Ranghilof (Teatrul de Operetă
Bucureşti). La pian Valentina Popov-
ciuc. Prezentare - Laura Sava.
Sâmbătă, la ora 18,00, sunteţi invitaţi
la spectacolul aniversar Alexandru
Jula - 50 de ani de activitate artistică.
Invitaţi: Dan Spătaru, Gabriel Doro-
banţu, Titus Andrei, Ionela Prodan,
Ileana Şipoteanu, Ionel Miron, Grupul
“Rhythmyc Song” şi Fuego. Duminică,
la ora 16,00, sunteţi invitaţi la
spectacolul de operetă “Rose Marie”,
de Rudolf Friml. Regia Anda Tăbă-
caru Hogea, dirijor Sorin Oancea.
QQ
QQ
Q Programul Bibliotecii
Judeţene “V.A.Urechia”
QQ
QQ
Q Astăzi,
fiind ultima zi de vineri din lună
biblioteca este închisă, fiind zi
sanitară. Sâmbătă biblioteca este
închisă, iar duminică programul este
8,00-13,00.
QQ
QQ
Q O expoziţie pentru fiecare
QQ
QQ
Q La Muzeul de Artă Vizuală puteţi
vedea, la parter, expoziţia de cera-
mică intitulată “Pământ”, iar la etaj
expoziţiile “In memoriam - Ioan Simion
Mărculescu” şi “Ideea Unirii în
plastica românească contemporană”.
QQ
QQ
Q La sediul Muzeului Judeţean de
Istorie (strada Maior Iancu Fotea
nr.2), s-a deschis expoziţia “Mister
şi religie” realizată în colaborare cu
Muzeul figurilor din ceară din Sankt
Petersburg. Tot aici puteţi vedea
expoziţiile permanente. Programul de
vizitare este 9,00 - 17,00. Sunteţi
invitaţi, de asemenea, să vedeţi Casa
Cuza-Vodă (strada Al.I. Cuza nr. 80)
şi Casa Memorială “C. Negri” de la
Mânjina.
QQ
QQ
Q La Galeriile de Artă “N. Mantu”
mai este deschisă doar la acest
sfârşit de săptămână expoziţia Atelier
35 a tinerilor plasticieni gălăţeni.
QQ
QQ
Q La sediul Complexului Muzeal
de Ştiinţele Naturii puteţi vizita
Acvariul, Planetariumul, Grădina
Botanică (rosariumul şi serele).
Programul este de la 10,00 la 17,00.
QQ
QQ
Q La Casa de Cultură a Sindica-
telor, la etaj, este deschisă până pe 8
februarie o expoziţie de reptile vii.
QQ
QQ
Q La sediul Centrului Cultural
“Dunărea de Jos” (strada Traian, bloc
V3) puteţi vedea expoziţia de
fotografie “Doi”, deschisă cu prilejul
împlinirii a doi ani de existenţă a
Clubului Fotografilor Profesionişti
“Dunărea de Jos”.
QQ
QQ
Q La Galeria “Mon D’Art” este
deschisă expoziţia Cameliei Manole,
elevă la Liceul de Artă, clasa prof.
David Sava.
QQ
QQ
Q La Banca Românească, Sucur-
sala Galaţi, expoziţia cu lucrări de
sculptură ale lui Augustin Marius
Scarlat.
QQ
QQ
Q La Biblioteca Judeţeană
“V.A.Urechia” puteţi vedea, în holul
mare, expoziţia “Eminescu - astăzi,
exegeza ultimului deceniu”, iar la etaj
o expoziţie dedicată lui Victor Eftimiu.
QQ
QQ
Q La Dino Gallery (fosta pizzerie
Dino) este deschisă expoziţia
“Acord-Ritm-Armonie” a tinerilor
plasticieni Ana Maria Iacob, Ionela
Vintilă, Alina Monica Păduraru şi
Ştefan Lupu, de la Liceul de Artă
“D.Cuclin” (clasa prof. David Sava).
ANGELA RIBINCIUC
ªi totuºi se învârte!
(despre ochi)
Miroase a busuioc, a icoană,
a ort nesimţit în flori şi tămâie,
se aud aripile sufletului, fâl-fâl,
zic: a urca, totuna cu a coborî e.
Viscoleşte, Doamne, ce mai viscoleşte
şi ce mai păsări zgribulite
se miră prin arbori, se închid
în pene, în cântec, în gloanţe rătăcite.
Brusc, se deschid cu tot cu lumină
şi încep călătoria, mă port
fără suflare şi fără greutate,
urc sau cobor: peste tot este nord.
ASTÃZI
Sfinþii Trei Ierarhi
Q Sfinþii Vasile cel Mare, Grigorie
Teologul ºi Ioan Gurã de Aur
Invitaþie la hramul Bisericii
“Sfinþii Trei Ierarhi” (Mazepa II)
ORAºUL ÎN CARE TRÃIM
Cine a pus
ºantierul în drum?
Darul special al doamnei Clemansa
Q Modeleazã Pâinea sub chipul Mântuitorului
Q “Nu mi-e teamã de nimeni. Suntem
în competiþie electoralã, nu e o luptã
de cocoºi!”, spune deputatul
Victor Paul Dobre, candidatul PNL
la funcþia de primar al Galaþiului
Primarul, omul cel mai
important
Experienþa maltezã
Q Schimbarea ºcolii începe de la
schimbarea mentalitãþii profesorilor
Praznic
Astăzi, Biserica “Trei Ierarhi” din municipiul Galaţi îi prăznuieşte
pe cei “Trei Capadocieni” - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan
Gură de Aur.
"Modelul" maltez
În Malta, şcolile primare au maxim 16 elevi într-o clasă. Sălile au tot ce le trebuie: de
la 3-4 calculatoare, video, televizoare.
Foto: S. PANÃ
